Between Love and Passion

Capitolul 04 – Good question

 Emma Pov

Cand am ajuns acasa, am trantit usa, eram inca nervoasa pe Ian. Mi-am aruncat geanta pe canapea si am mers sa ma schimb intr-o tinuta lejera. Asezandu-ma pe pat, am inceput sa ma gandesc… ce voi face in continuare. In niciun caz nu voi mai apela la nesimtitul ala. M-a jignit in cel mai urat mod posibil. Sa-mi spuna ca eu am fost platita de nu stiu ce oameni sa ma culc cu el, sa raman insarcinata, sa ii cauzez necazuri in cariera? Nici acum nu-mi vine sa cred. Nici nu vreau sa aflu pana unde poate duce nesimtirea lui..

Au trecut deja 2 luni. Ce le voi spune parintilor mei ? Peste cateva zile vor sosi Andrew si Blair. Tinandu-mi capul in maini, am oftat. Ce-i voi spune?  “Stii… Andrew, mi-am dorit atat de mult un nepot, incat nemaiavand rabdare sa astept, mi-am facut chiar eu un copil. Cu cine? A… cu vedeta internationala, Ian Somerhalder.” Ce patetica pot fi.

Cand mi-am pus mana pe burta, mi-am amintit momentul in care medicul  mi-a spus ca sunt insarcinata, iar eu am intrat in panica.

ººº

–         Buna ziua, doamnisoara Redeye! Luati loc.

 

–         Buna ziua!  Am spus cu o voce crispata,asezandu-ma.

 

Mergand spre biroul sau, m-a instiintat ca au sosit rezultatele de la laborator. Dupa ce a luat un loc, si-a incrucisat degetele pe birou si privindu-ma in ochi, mi-a spus:

 

–         Esti insarcinata. Felicitari.

 

 Cand am auzit rezultatul, o lacrima s-a prelins pe obraz, si intr-un tarziu  am inceput sa plang in hohote. Cand doctorul m-a vazut cum reactionez, i-a cerut asistentei sa aduca repede un pahar cu apa. A incercat sa ma linistesca spunandu-mi ca totul e bine..

 

Cum putea sa fie totul bine? O sa am un copil. Nu se poate intampla asa ceva! Cand m-am ridicat de pe scaun, am simtit cum un val de ceata ma cuprinde si m-am prins repede de marginea biroului. In momentul in care mi-am revenit, confuza, m-am intors si am iesit alergand pe usa.

 

– Emma, stai! Asteapta! Trebuie sa-ti dau reteta.

 

 L-am auzit dar am preferat sa nu ma uit inapoi si am continuat sa fug, atat cat m-au tinut picioarele. Vederea mi-era incetosata din cauza lacrimilor. Eram speriata. Extrem de speriata. Nu stiam ce sa fac.

ººº

Cand am ajuns acasa, m-am trantit in pat si am plans mult timp. Spre dimineata eram deja hotarata, trebuia sa-l anunt pe Ian. In timp ce ma dadeam jos din pat, imi stergeam lacrimile de pe obrajii. Sentimentele contradictorii ma nelinisteau. Senzatiile de greata si de ameteala paleau in fata acestor sentimente, dar cu toate acestea am incercat sa le ignor si am inceput sa ma aranjez, in asa fel incat sa ascund semnele noptii albe.

Inainte de a pleca, m-am privit in oglinda si mi s-a parut ca vad o alta persoana. Aceasta era mult mai sigura pe ea, fericita, chipul ei stralucea, dar totul era doar o masca.

In incercarea de a da de el, am intampinat multe dificultati, piedici peste piedici, insa intr-un final am reusit de el. Dar ce-am rezolvat ? NIMIC.

Mangaindu-mi burtica deja umflata putin, mi-am spus ca ma voi descurca cumva, m-am intins pe pat si am inchis ochii.

Ian pov

In timp ce urcam in masina, inca incercam sa dau de Emilie. Minunat. Nu raspunde. Cand am pornit motorul, Emilie a raspuns:

–         Alo.

–         Hei, Emilie! Sunt Ian.

–         Buna, Ian! Scuze nu pot sa vorbesc acum, sunt la filmari. Te sun eu mai tarziu.

–         Asteapta, nu inchide ! Vreau doar sa te rog ceva.

–         Ok, spune repede.

–         Imi dai adresa Emmei, te rog ?

–         Ce vrei cu Emma? Vrei sa iti decorezi apartamentul?

–         Ceva de genul, i-am spus ironic.

–         Ai pe ce sa notezi? M-a intrebat grabita.

–         Sigur. Spune!

Am notat adresa si am demarat pe sosea. Am condus pe strazile aglomerate gandindu-ma ce-i voi spune, cum imi voi repara greseala.

Dupa 1 ora

Emma Pov.

Bataile de la usa m-au facut sa ma ridic din pat. Inainte de a deschide, m-am uitat pe vizor si l-am vazut pe Ian. Am incremenit. Nu stiam cum sa procedez. In timp ce batea la usa, Ian spunea ca nu va pleca pana nu ii v-oi deschide si nu v-oi vorbi cu el. Furia m-a cuprins din nou.

“ Cine se crede?” Am incercat sa vorbesc cu el, dar el nu m-a ascultat, iar acum vine cu pretentia ca eu sa-l ascult pe el?! Gandindu-ma la tot ce s-a intamplat in ultimul timp, am hotarat sa pun lucrurile la punct in acest moment. Cand am deschis usa, Ian m-a intrebat politicos.

–         Pot sa intru?

–         NU!!!

–    Emma, te rog.

–         De ce te-as lasa sa intri?

–         Vreau sa vorbim.

–         Am incercat. Ce mai vrei? Sa ma acuzi si de alte lucruri oribile ? Nu multumesc, Ian! Cand am dat sa inchid usa, dar el a intins mana si m-a impiedicat.

L-am privit cu mai multa atentie si ceea ce am vazut m-a facut sa ma simt mai bine. Daca era sa ma iau dupa infatisarea lui, a avut si el o zi ingrozitoare. Parul negru ii era ravasit, tricoul albastru sifonat. Isi tinea geaca de piele pe umar, agatata cu un deget. Parea preocupat si obosit. Pentru un barbat care suporta zilnic sute de fane care il urmaresc, acum arata ca si cum suferise o tortura psihica. Foarte bine, mi-am spus, refuzand sa ma las cuprinsa de mila dupa toate vorbele pe care mi le-a aruncat.

–         Pleaca si lasa-ma in pace! Uita tot ce am spus azi-dimineata.

–         Nu pot…

–         N-ar fi trebuit sa-ti spun niciodata!

–         Ba da, ar fi trebuit, ai procedat cat se poate de corect.

–         Ha! Ha! Sa-ti amintesc ceva, Somerhalder? Nu ai primit vestea prea bine, ba chiar m-ai “mangaiat” cu insultele tale!

–         Te rog nu fi ironica. Stiu ca nu am procedat prea bine, tocmai de aceea sunt aici, acum.

–         PREA bine? Aveam asteptari mai mari de la tine. I-am spus nervoasa.

–         Emma, trebuie sa-mi dai si mie dreptate. Sa ma intelegi cat de cat.

–         Dar tu m-ai inteles pe mine? Te-ai gandit macar putin, ce am simtit cand doctorul mi-a spus ca sunt insarcinata? Tu vorbesti de intelegere?! Desi nu ma cunosti, m-ai judecat.

–         Imi pare rau, stiu ca am fost un nesimtit. Incerc sa-mi repar totul. Dar trebuie sa recunosti, ca reactia mea initiala a fost macar putin justificata. Ai dreptate, nu ne cunoastem asa cum ar trebui…

Ochii lui de un albastru intens erau scosi in evidenta de parul negru si tenul alb. Ingrijorata de puterea lor de convingere, mi-am coborat privirea spre modelul de pe tricoul lui. Imi aminteam cum degetele mele i-au mangaiat pielea neteda a pieptului. Mi-am dres glasul stanjenita.

– Cred ca vestea te-a socat. Am spus coborandu-mi privirea.

–         Atunci ma lasi sa intru, Emma?

M-am dat la o parte si el a intrat. Am inchis usa in urma lui. Incaperea era scaldata in razele aurii ale soarelui de amiaza. L-am condus spre canapea, iar eu m-am asezat pe fotoliu, departe de el.

–         Vrei sa bei ceva?

–         Da. Un pahar de whisky. Mi-a spus multumind.

Am mers la bar si am luat un pahar in care am pus cateva cuburi de gheata si lichidul auriu. Ian a observat ca m-am strambat cand am simtit mirosul ascutit al alcoolului.

–         Ce se intampla? Esti in regula?

–         Se pare ca nu ma impac prea bine cu alcoolul.

–         Ti-e rau des?

–         In fiecare dimineata…

–         Ah…

Se auzea ticaitul unui ceas, care parea extrem de zgomotos. Ori de cate ori ni se intalneau privirile, ne uitam repede in alta parte, ca niste copii. Stiam ca tensiunea din ultimele ore se putea vedea foarte bine pe chipul meu. Noaptea trecuta nu am reusit sa adorm, m-am gandit cum sa-i dau lui Ian vestea. In cele din urma, m-am gandit sa ii spun direct si sincer. Si uite ce mi-a adus sinceritatea: nervii, suspiciunile si dispretul lui.

–         De cand locuiesti aici? M-a intrebat atragandu-mi atentia.

–         De trei ani.

–         E un apartament frumos, confortabil.

–         Multumesc!

–         L-ai decorat chiar tu?

–         Da. I-am raspuns sec.

Cu genunchi departati, Ian se uita la podeauna din lemn, framantandu-si degetele.

–         Cand ai…aaaa… cand ai aflat de… copil ?

Nu l-am mai auzit niciodata balbaindu-se. Interviurile pe care le-am vazut si eu, au fost tot timpul amuzante si articulate. Raspunsurile la intrebarile reporterilor, chiar si la cele mai dificile si indiscrete, au fost intotdeauna la obiect. Imi face placere sa-l vad la fel de stanjenit cum am fost si eu in dimineata aceasta, cand i-am spus de copil.

–         Cand am aflat? Nu mi-a venit menstruatia odata.

–         Stiu de la mama ca asta se mai intampla uneori.

–         Se intampla, dar nu mie. Tot timpul mi-a venit regulat.

Ma simteam jenata sa discut despre asemenea lucruri cu acest necunoscut. Totusi nu era necunoscut. Ba da, era un necunoscut, ce stiam despre el? Ca era superb? Ca avea ochi frumosi. Ca avea un corp fenomenal? In fine… nu stiam prea multe.

– A inceput sa-mi fie rau… nu foarte rau, doar… Nu exista un cuvant care sa descrie aceste stari cu exactitate. Simptome caracteristice. – am incheiat eu.

–         Ca, de exemplu?

–         Greturi. Instabilitate emotionala. Furnicaturi…

–         Furnicaturi? M-a intrebat nedumerit.

–         In sani, m-am fortat sa rostesc cuvantul.

–         Ah. A spus privindu-mi mai mult decat trebuia sanii. Mi-am incrucisat bratele peste burta, vrand sa-mi acopar sanii din cauza privirii lui patrunzatoare.

–         Stii foarte bine care sunt simptomele. I-am spus scurt. Ian parea complet uimit.

–         Da, banuiesc…a spus nesigur.

–         Pe urma nu mi-a venit stopul nici urmatoarea luna. Am fost la medic si el mi-a confirmat. Ian a oftat. “Juratii tocmai ii rostisera verdictul de vinovatie.” M-am gandit.

–         Cred ca totul e limpede.

–         Nu a existat niciun dubiu cu privire la tatal copilului, Somerhalder. In ciuda parerii tale despre mine.

–         Te rog, spune-mi Ian! Mi-a cerut nervos.

–         Indiferent de “experienta ta” cu mine, nu obisnuiesc sa ma culc in stanga si-n dreapta cum ai spus tu! I-am raspuns pe acelasi ton.

–         Te rog sa ma ierti pentru ca am spus asta. Nu ar fi trebuit.

–         Presupun ca ai fost indreptatit sa-ti faci o asemenea impresie. In seara de Ajun am fost foarte usor cucerita. I-am spus razand ironic.

–         Nu spune asta, incercand sa se apropie de mine.

–         De ce? Nu-i asa?- l-am privit in ochi si m-am tras intr-o parte, evitandu-i atingerea.

–         Nu am gandit niciodata asta, nici atunci, nici acum, Emma! A tipat la mine, ridicandu-se in picioare.

–         Ai gandit-o azi-dimineata, Ian. I-am reprosat. Cand m-am ridicat din fotoliu, si-a trecut mana prin par si a oftat, fiind nervos pe sine.

–         Ne invartim in cerc si nu ajungem nicaieri. Uite ce e… nu cred ca esti o prada usoara, pentru ca, daca tu esti, atunci sunt si eu. Sa stii ca sunt extrem de pretentios. Hai sa renuntam la acuzatii si sa ne gandim ce facem de acum inainte, ok? Am incuviintat.

–         Te vezi cu cineva? L-am intrebat incet, parca regretand.

^^^

Gata, in sfarsit…si capitolul 4…

DD.. mersi pentru ajutor:*

Astept cu nerabdare parerile voastre…

Pupici…:*:*