Capitolul 5 – Financial support?

Capitolul 5

 

 

Palise. A ezitat sa-mi raspunda. Si-a incrucisat mainile si s-a strambat.

–         Da… adică nu. Nu era nimic important. Mi-a spus fâstacindu-se.

–         Da sau nu?

–         Nu…

–         Imi pare rau, trebuia sa te gandesti la asta inainte sa ma seduci.

–         Ti-am zis ca nu e nimic important… e problema mea, si o s-o rezolv. – a tipat.

–         Ok… am spus incet, plecand capul. Ma simteam teribil.

–         Scuze. Nu am vrut sa tip…a venit spre mine si mi-a ridicat barbia cu mana, uitandu-se in ochii mei. Trebuie sa ma intelegi. Nu mi-e usor nici mie. Ti s-a mai intamplat vreodata?- m-a privit cu interes, asteptand un raspuns.

–         Ce? Sa raman insarcinata?

–         Da.- mi-a raspuns foarte incet in timp ce si-a coborat privirea spre parchet.

–         Nu.

–         Ai venit la mine pentru sprijin financiar? – si-a ridicat privirea cu teama.

–         Sprijin financiar pentru ce? – simteam ca imi urca tensiunea.

–         Pentru o multime de chestii.

–         Ca de exemplu…? l-a intrebat privindu-l in ochii, serioasa.

–         Avort. Asta ai de gand sa faci? Mi-am intors capul, si ochii mi s-au umplut de lacrimi de nervi.

–         Cum indraznesti? M-am uitat rapid la el, privindu-l cu dispret. O lacrima mi-a alunecat pe obraz. Nu, Somerhalder. Prefer sa traiesc cu greselile mele, nu sa le ingrop. Si ca sa te informez… avorturile sunt foarte ieftine in ziua de azi.

–         Intrebam pentru ca e tocmai perioada potrivita. Stiu ca exista un termen. – mi-a spus ridicand mainile in semn de aparare.

–         Esti sigur ca nu-mi sugerezi ca ar trebui sa fac asta? A dat sa spuna ceva, dar l-am oprit. E o intrebare retorica pentru tine, nu trebuie sa-mi raspunzi pentru ca nu voi avorta. Pentru ce alt motiv ar trebui sa-ti cer sprijin financiar?

–         Pentru a te ajuta inainte si dupa nasterea copilului. Pana unde mai duce nesimtirea omului asta? M-am ridicat de pe fotoliu si am mers spre el ridicand un deget.

–         In primul rand, am o situatie economica foarte buna, am proiecte foarte bune… iti multumesc foarte mult, dar nu am nevoie de banii tai, Ian. In al doilea rand, tot ce spui e jignitor.

–         Scuza-ma, atunci, dar astazi nu sunt eu insumi, a spus putin cam tare. Iarta-ma ca-ti spun, dar suntem putin cam mari, ca sa ne trezem intr-un bucluc ca asta, ca niste adolescenti. Nu s-a intamplat pe bancheta din spate a masinii tatei.

–         De aceea nu vad de ce nu ne-am purta ca niste adulti si sa incetam sa dam vina unul pe altul. Amandoi am participat la conceperea copilului, si amandurora ne-a produs o mare placere. Am spus nervoasa, apoi am rosit.

–         Dar putem. Trebuie doar sa ma obisnuiesc cu gandul de-a avea un copil. Tu ai avut la dispozitie cateva saptamani, dar pentru mine e o noutate.  Nu te astepta sa ma port firesc. Am suferit un soc.

–         Si eu la fel, am strigat eu. Nu corpul tau sufera toate aceste transformari, ci al meu. Gandeste-te la modificarile prin care trebuie sa trec.

–         Ma gandesc foarte bine, a spus respirand, incercand sa ramana calm.

–         Ai un mod ciudat de arata asta.

–         Ti-am spus ca imi pare rau.

–         Atunci nu mai face aluzii jignitoare ca si cum as vrea sa te storc de bani si alte chestii. Inima imi batea cu putere. Gura imi era uscata. In urechi imi rasuna un zgomot la fel de puternic ca valurile sparte. Aveam nevoie de un moment pentru a ma aduna. Am vrut sa spun doar ca sunt gata sa imi asum raspunderea pentru actiunile mele din seara aceea, am spus cu voce tremuratoare. N-o sa imi fie usor sa am un copil, dar o sa-l am si asta e. Nu ma cunosti prea bine… astfel nu te-ai fi gandit ca as recurge la avort.

–         De fapt, de ce mi-ai spus de copil. M-am intors uluita de intrebarea lui.

–         Nu voiai sa stii ca esti tatal, am spus incet. Am considerat ca e obligatia mea sa te informez.

–         Integritatea ta e admirabila. – a spus ironic.

–         Ai fi preferat sa nu te implic. Am spus razand amar. Acest gand mi-a facut rau. Am dus o mana la burta si cealalta la gura. Ian a sarit de pe canapea de parca fusese impuscat.

–         Ce este?

–         Nimic.

–         Ceva s-a intamplat, fir-ar sa fie.

–         Nu e nimic!

–         Dar te-ai facut verde la fata. Am tras adanc aer in piept.

–         Mi-e putin rau, atata tot.

–         Stai jos, mi-a spus tragandu-ma spre canapea langa el.

–         Mi-e bine, crede-ma, am incercat sa raman in picioare.

–         Stai jos! Ordinul a fost dat cu o voce atat de autoritara ca nu prea aveam ce face. Sa nu ma mai sperii asa. Vrei sa-ti dau ceva?

–         Nu. Am spus privindu-l. S-a uitat la mine urat. Bine. O bucatica de portocala. Din cosul de pe masa din bucatarie. A mers in bucatarie si a adus tot cosul in living. Incercand sa curete o portocala, a dat cu cotul in cos, iar toate portocalele si merele s-au rostogolit pe podea.

–         La naiba. A injurat el, punandu-se in genunchi a adunat fructele de pe podea. M-a bufnit rasul. Arata atat de comic, atat de stresat. De ce razi? Ops.. m-a prins. Am incercat sa maschez rasul cu o tusa.

–         Ai mai multa experienta in desfacerea sticlei de sampanie, decat in curatarea portocalelor. Am zambit.

–         Am mai multa experieta in desfacerea sticlelor de sampanie decat in privinta femeilor insarcinate. Am devenit serioasa, imediat.

–         Sunt convinsa.

–         Te rog sa nu te superi, a spus el. N-am spus-o cu nicio intentie. Mi-a acoperit mana cu mana lui. I-am privit mana, care era foarte frumoasa si masculina. Am simtit un gol in stomac cand mi-am amintit ca acele maini mi-am mangaiat sanii, si toate partile intime. Tulburata de acele ganduri l-am privit in ochii albastrii.

–         I-ai spus acelei “nimeni importat” despre mine?

–         Sigur ca nu. A spus retrangandu-si mana brusc. Iti marturisesc ca am iesit cu o multime de femei, dar nu sunt atat de ticalos, Emma. N-am spus nimanui. Am incuviintat. Acum ca ne-am recunoscut obligatiile fata de acest copil, si am eliminat avortul ca alternativa, ce sugerezi sa facem? M-a intrebat. I-am sustinut privirea fara sa clipesc.

–         Cred ca va trebui sa ne casatorim, Ian. I-am spus cu o voce grava.

A dat sa spuna ceva, dar a fost intrerupt de bataile la usa.

6 Comments (+add yours?)

  1. Amalia
    Aug 31, 2011 @ 17:20:28

    Superb capitolul!:x..dar mai lasat asain suspans:(( succes la scris :x:*

    Reply

  2. andreea
    Sep 09, 2011 @ 11:15:46

    oooow….chiar sper sa se casatoreasca:)).
    ee….nu stiu…de obicei cand intalnesc povesti asa frumoasa nu am cuvinte sa le descriu…ca acum 😦 .
    e prea grozav totul! prea perfect…:X
    astept si continuarea:D:>

    Reply

  3. crina
    Oct 22, 2011 @ 21:15:03

    sigur;pun pariu ca nuu se vor casatori prea curand…mai intervine ceva.

    Reply

  4. isabela965o
    Oct 25, 2011 @ 16:47:08

    Superb!!
    Foarte comica faza cu portocalele…
    Multa bafta in continuare
    Pupici

    Reply

  5. nety (@nety28)
    Dec 11, 2011 @ 23:12:36

    Te rog spune-mi ca inca lucrezi la ficul asta:x ii cu adevarat superb.Te pup si bafta la munca :*

    Reply

  6. isabela965o
    Dec 25, 2011 @ 08:45:16

    Iti doresc un Craciun fericit si plin de bucurii!

    Reply

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: