Prolog

Prolog

 

–         Sunt insarcinata.

 

Privirea lui Ian Somerhalder se opri brusc pe la jumatatea piciorului Emmei Redeye, punand capat aprecierii lascive a membrelor ei spendide. Isi ridica privirea spre chipul ei. Nu parea sa-si fi pierdut mintile, dar ori se intamplase acest lucru, ori nu auzise el bine.

 

–         Poftim?

 

–         Sunt insarcinata.

 

Ian s-a lasat incet pe spate pe canapeaua sa de piele si a facut tot posibilul sa stranga destula saliva sa inghita. “Felicitari” nu parea un raspuns potrivit. Ea ii aruncase acele cuvinte ca pe niste sageti. Afirmatia era mai mult decat o descriere a conditiei ei fizice. Reprezenta o provocare si acea provocare se citea si in ochii ei de un albastru deschis.

 

–         Iti multumesc ca mi-ai spus, dar as fi putut sa astept invitatia pentru botez, spuse el taios.

 

–         Esti primul care afla.

 

–         Exista vreun motiv?

 

–         Chiar unul foarte bun.

 

–         Insinuezi ca as avea vreo legatura cu sarcina ta?

 

–         Nu, nu sugerez nimic. Copilul e al tau.

 

Emma Redeye era extrem de calma, dar Ian se incinse din cap pana-n picioare. Putea sa-si ia gandul de la a inghiti ceva pentru ca glandele lui salivare erau blocate si se indoia ca mai aveau sa functioneze vreodata. Spre surprinderea lui, incepu sa rada usor.

 

–         E o gluma cumva?

 

–         Deloc.

 

–         Fii convins ca nimeni nu o sa-ti puna pusca la tampla.

 

–         Nu m-ar mira nimic dupa chestia asta. Ce ti-a venit sa apari aici plina de gratie si sa-mi arunci bomba asta?

 

–         N-am aparut plina de gratie, spuse Emma cu calm. Mi-a luat mult sa trec de toti oamenii de garda si toate necesare pentru a sta de vorba cu marele actor.

 

–         Emma, scuza-ma, dar sunt o multime de fane obsedate, am nevoie de protectie, oricand ma pot trezi cu ele in casa.

 

El isi trecu degetele prin parul des de culoare intunecata.

 

–         Nu-mi vine sa cred ca vorbesti serios.

 

–         Cat se poate de serios.

 

–         Nu-i o gluma proasta?

 

–         Eu nu fac glume proaste, spuse ea.

 

–         De unde naiba sa stiu asta? Nici nu te cunosc.

 

Vreau sa mentionez ca am luat ideea dintr-o carte de Sandra Brown.. mai exact din “Tu esti tatal copilului meu”…sa nu fie probleme…

Am luat si cateva pasaje si idei… si modul in care s-au intalnit, dar le-am transpus in functie de situatia pe care am vrut sa o creez…

Va pot spune ca, dupa inca cateva momente importante, voi continua in felul meu…

Daca va deranjeaza… va rog sa-mi spuneti…:)

4 Comments (+add yours?)

  1. Krisz
    Mar 30, 2011 @ 11:53:46

    Nu-mi vine sa cred ca abia acum am descoperit ca ai completat la Prolog. Cand am citit primul capitol din fic si rezumatul, la prolog scria “In curand”, sau ceva asemanator. Ce pot spune? Ma intriga povestea, si mai ales felul ei de a fi. Calculat, determinat. Calmul ei e incredibil, mai ales in situatia de fata.
    Nu cred ca va deranja pe nimeni ca te inspiri dintr-o carte. Povestea ta, cum o continui si o modifici, e tot ce conteaza.

    Inca o data felicitari si de abia astept sa ma bucur de mai multe capitole.

    Reply

  2. Krisz
    Mar 30, 2011 @ 15:02:55

    prin felul ei ma refer la Emma.

    Reply

  3. isabela965o
    Apr 02, 2011 @ 09:54:02

    Superb,am plecat la cap 1

    Reply

  4. deyutza07
    Apr 02, 2011 @ 10:56:06

    Superb:X…Am citit cateva carti de Sandra Brown si crd ca o sa iti fie usor sa transpui in felul tau de a scrie:D…Merg la primul cap:X Pupici Deea:*

    Reply

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: